Atunci când lucrurile devin tot mai complicate și știm clar că nu avem control asupra a ceea ce se întâmplă în exterior, mintea noastră tinde să se simtă în derivă: începem să ne întrebăm „la ce bun totul?” și suntem descurajați.
Este exact momentul în care munca noastră poate să funcționeze ca o busolă. Muncim pentru a ne păstra un minim sentiment de normalitate, pentru a ne păstra structura și ritmul vieții noastre cotidiene. Sentimentul de contribuție pe care-l avem lucrând alături de colegi devine un reper semnificativ: avem nevoie să știm că suntem utili, că putem face ceva împreună cu ceilalți, oricât de mărunt e acel lucru.
Ai mai jos punctate principalele elemente de care să ții seama când ți-e greu:
1) Ia fiecare zi pe rând și amintește-ți că perioadele dificile sunt exact asta: perioade, adică temporare. This too shall pass.
2) Ieși din scenariile din mintea ta și ancorează-te în prezent: Este dimineață, sunt la biroul meu, miroase a cafea proaspătă, agenda mea de azi este asta.
3) Împarte-ți ziua astfel încât să ai sarcini diferite și să ai contact direct măcar cu doi colegi.
4) Și da, e ok să faci o glumă cu colegii, să râdeți împreună. Simțul umorului e cel mai bun răspuns în fața absurdului vieții.
5) Ia-ți o pauză de 30 de secunde, ridică-te de pe scaun și privește cerul (știm noi un graffitti prin oraș care spune tocmai asta): soarele tot răsare, norii și ei vin și pleacă.
6) Dacă tot te-ai ridicat, poate încerci un exercițiu de detensionare a musculaturii? (Vei găsi exerciții foarte bune aici – tot ce ai de făcut este să te loghezi cu adresa ta de e-mail)
7) La finalul zilei, amintește-ți de micile victorii: hai, trebuie să fi ieșit ceva ok azi! Ia-ți un moment să reflectezi la asta și apoi închide laptopul
