Primești un mesaj de la șef: „Mâine dimineață vreau să discutăm ceva.” Atât. Ce a vrut să spună oare? Începi să iți faci un scenariu în minte: „Voi fi concediat!” Ce se întâmplă după? Nu-ți găsești alt loc de muncă – rămâi fară bani. Din ce îți plătești ratele la credit? „Vine banca și îmi ia casa!” Vine a doua zi și… șeful voia, de fapt, să te întrebe despre petrecerea de Crăciun. „Vrei meniul cu pui sau meniul cu pește?”
Îți sună cunoscut? Acest obicei de a transforma o situație neclară într-un scenariu dezastruos se numește catastrofizare. Și, deși uneori suntem conștienți că exagerăm, asta nu înseamnă că ne este mai ușor să ne oprim.
De ce ne imaginăm ce e mai rău?
Catastrofizarea nu înseamnă „pesimism”. De multe ori, este o încercare de a ne proteja. Mintea pornește de la o idee aparent logică: dacă anticipez tot ce ar putea merge prost, voi fi mai bine pregătit.
Problema apare când confundăm posibilitatea cu probabilitatea. Faptul că am putea fi concediați nu înseamnă că vom fi concediați. Dar, odată ce ne-am imaginat scenariul, începem să reacționăm emoțional ca și cum pericolul ar fi deja real.
Mai mult, catastrofizarea nu înseamnă doar că supraestimăm gravitatea unei situații. Adesea, subestimăm propria capacitate de a-i face față. Nu ne temem doar că vom pierde locul de muncă, ci și că nu vom reuși să ne revenim vreodată după aceea.
De ce nu ne putem opri?
Pentru că încercările noastre de a ne liniști pot întreține problema. Recitim mesajul, analizăm fiecare cuvânt, cerem părerea prietenilor. Primim o reasigurare, ne liniștim pentru câteva minute, dar apoi apare un nou „Auzi, dar dacă…?”.
Ajungem astfel să petrecem ore întregi încercând să obținem o certitudine pe care, deocamdată, nu o putem avea.
Cum ieșim din scenariile catastrofice?
1. Întreabă-te: „Ce știu sigur și ce completez eu din imaginație?” Ce știu este că șeful vrea să discutăm ceva mâine. Despre ce? Nu știu încă. Concedierea nu este o informație certă, este maxim „o presupunere educată”. Ca să nu zicem rodul unei imaginații… prea bogate. Separă ce știi de ce îți închipui.
2. Ok, nu vrei să te „păcălești” că totul va fi bine? Bine, cum vrei tu. Vei fi concediat. Atunci gândește-te util la ce ai putea face în acea situație. Ai putea căuta alt loc de muncă, apela la economii, cere ajutor. Chiar dacă „dezastrul este inevitabil”, nu uita că ai resurse să gestionezi situații dificile. Întreabă-te util ce ai face dacă s-ar întâmpla ce e mai rău.
3. Nu toate problemele pot fi rezolvate imediat. Dacă ai făcut o greșeală, încearcă să o corectezi. Dacă aștepți un răspuns, verificarea telefonului din cinci în cinci minute nu îl va face să vină mai repede. Iar uneori, cel mai util lucru este să accepți că încă nu știi cu ce te așteaptă ziua de mâine. Învață să tolerezi incertitudinea.
Nu trebuie să fii pregătit pentru orice
Evident, nu trebuie să idealizăm că „totul va fi bine” și mesajul nostru nu este că „orice primejdie e doar o închipuire„. Trăim în vremuri de incertitudine. Haide să nu ignorăm riscurile reale. Ce este important, însă, este să învățăm să nu tratăm fiecare scenariu ca pe „o soartă inevitabilă”. Iar noi avem nevoie să dezvoltăm încrederea că putem face față și atunci când lucrurile merg prost.
Dacă gândurile catastrofice devin frecvente și îți afectează viața de zi cu zi, psihoterapia te poate ajuta să înțelegi și să schimbi tiparele de gândire. Nu ezita să iei legătura cu noi.
