ARTICOL: MINUNATA LUME NOUĂ

SAU DESPRE SISTEMUL ŞCOLAR: CE VREM ŞI CE OBŢINEM

Articol scris de CAMI DUMITRU – Psiholog si Psihoterapeut in clinica THEMIND

Trăim într-un continuu paradox. Aparent, cunoaștem destul de multe lucruri despre cum funcționează mintea umană, despre cum se dezvoltă copiii, despre lucrurile care sunt cu adevărat importante pe termen lung, despre cum se obține starea de bine, etc. Ne învârtim atotștiutori printre curente si terminologii, suntem preocupati de wellness si de alimente care hrănesc creierul, ne dăm copiii la clase de artă şi de pian şi visăm în secret sau nu la un viitor minunat pentru ei.

Iar în tot acest timp ne scapă din vedere esențialul: Funcționăm într-o cultura a fricii, a erorii nepermise, a sancționării drastice, dar ipocrite a oricărei abateri. Iar școala este unul dintre primii mesageri ai acestor mesaje.

Ne dăm copiii la școală pentru că asa se face, pentru ca asa trebuie, pentru ca vrem sa le acordăm toate șansele. Iar școala, mamă vitregă, are “grijă” de ei. Cum? De multe ori prin presiune, sancțiune, umilire.

Câteva exemple:
Copiii de 8-9 ani care își petrec mai bine de două, chiar trei ore zilnic rezolvând teme (desi stim cât de importantă sunt acum joaca si descoperirea, stimularea curiozității si a experimentării). Copii cărora li se cere să nu aibă păreri personale (sub auspiciul respectabilului “profesorul nu trebuie întrerupt”), cărora li se cere să invete pagini întregi despre viața vreunui compozitor, dar nu au ascultat niciodată la ora de muzică vreun cântec. Copii care sunt umiliti constant (doar “adormitule”, “împrăștiatule” sau “fandosito” nu sunt decât niște cuvinte, nu dor), copii care trebuie să isi nege propria natură si să stea supusi sau nemișcați ore întregi (ora e oră, iar în pauze nu ieșim afară, că e periculos – adică imi este mie ca adult greu sa te supraveghez si sa te aduc înapoi in clasa). Copii care au cosmaruri ca vor fi pedepsiti, care au dureri de burta sau de cap in fiecare dimineață înainte de ore. Copii de 13-14 ani care învață pe de rost caiete întregi, informații, să fie cât mai multe si mai dezlânate, da, pentru a-și asigura sansa de a impusca note bune si a intra la un liceu bun, unde vor avea din nou privilegiul de a îndesa necritic tone de informații.

Mai sunt si părinții, care dansează zilnic pe linia subtire dintre nevoia firească de a-si proteja copiii si presiunea de a-i arunca in lumea hipercompetitiva susținută de școală. Părinți care primesc scris pe caiet si trebuie sa semneze ca au luat la cunoștință despre orice mică abatere a copilului (pixul rosu al rușinii), dar niciodată despre ceva de bine. Parinti care se duc cu teama si revolta la sedintele de la scoala – un nou context de umilire. Părinți care nu inteleg nici ei de ce e important la 13 ani să știi diferența dintre propoziția subordonată subiectivă introdusă de pronume personal si cea subordonată circumstanțial consecutivă, dar înghit in sec si-i spun copilului să nu mai comenteze atât, sa treacă să învețe, doar școala e importanta si îl pregăteste pentru viață.

Este atât de mare distanţa dintre ceea ce ne propunem prin şcoală şi educaţie şi ceea ce obţinem! Vrem copiii care să devină adulţi responsabili, cu viziune pe termen lung, echilibraţi şi adaptaţi; vrem să creştem adulţi care gândesc, care îşi cer drepturile, care se simt liberi şi care au succes. Cu toate acestea, acceptăm presiunea, tensiunea, competiţia oarbă, frica primite din partea sistemului educaţional şi le transmitem mai departe copiilor noştri, nediscriminativ. Pare o dilemă fără ieşire.

Activitatea ca psihoterapeut m-a învăţat însă să privesc şi către soluţii, chiar acolo unde ele par a nu exista. Iar soluţii există, adaptate contextului fiecăruia. Şcolile particulare pot fi o soluţie imediată pentru unii dintre noi, însă nu neapărat cea care asigură succesul. La fel, a căuta omul (învăţătorul) potrivit şi nu şcoala poate fi altă soluţie pe termen mediu.

Mai important este însă să ne clarificăm noi aşteptările pe care le avem de la copiii noştri (ce vrem să înveţe, cum, ce le formează caracterul, etc) şi să ne formulăm noi înşine o atitudine coerentă şi corectivă faţă de mesajele şcolii.

În acest spirit, cred că este important să fim, mai mult decât până acum, actori implicaţi în dezbaterile publice pe tema educaţiei. Cred că este important să semnalăm aşteptările reale pe care le avem din partea şcolii, să participăm la şedinţele cu părinţii, iar acolo să luăm atitudine în mod decent faţă de orice situaţie abuzivă (chiar şi subtilă). Putem să le transmitem profesorilor care lucrează cu copiii noştri că avem nevoie şi de mesaje pozitive, de echilibru. Iar cu copiii e util să avem discuţii în care să îi încurajăm să gândească şi să se exprime civilizat, fără teama consecinţelor. E important să îi învăţăm că greşeala este, în mod real, un context în care ei pot deveni mai buni (la rezolvat ecuaţii matematice sau la a alege mai bine pe viitor). Putem discuta cu copiii despre ce înseamnă o notă bună (nu doar că ai învăţat), despre ce înseamnă valoarea unei persoane. E important să le dezvoltăm copiilor valori precum perseverenţa, rezilienţa, tenacitatea, dar şi respectul faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi. E important să îi sprijinim să îşi descopere motivaţia interioară (de ce ar trebui oare să înveţe?) şi să îşi direcţioneze abilităţile în direcţia potrivită.

Mai este loc, încă mai putem înlocui frica şi presiunea cu responsabilitate şi echilibru. Fiecare dintre noi poate să facă ceva. Tu…?

 

DOREȘTI O PROGRAMARE?

Suntem pregatiti sa te ajutam

ALTE ARTICOLE

Cum sa cresti un copil puternic?

Cum sa cresti un copil puternic?

Cat de mult au reusit parintii tai sa faca pentru tine, se vede atunci cand reusesti sa fii puternic fara sa fii agresiv, modest fara sa fii umil si mandru de tine fara sa fii arogant . Acum ca esti parinte, tu stii ce ai de facut sa cresti un copil puternic?

De ce se dau batuti oamenii

De ce se dau batuti oamenii

Exista momente in viata in care ne ciocnim de un esec si ne resemnam. Uneori ne pierdem increderea in noi, alteori ne temem de esecuri mai mult decat ne dorim succesul. Astazi v-am pregatit un mic grafic care ilustreaza cateva dintre motivele pentru care oamenii se dau batuti…

Arta de a vedea invizibilul

Arta de a vedea invizibilul

Ca psihologi si medici psihiatri suntem antrenati sa vedem ce se ascunde in spatele aparentelor, cu alte cuvinte stim sa vedem mai mult decat vor oamenii sa arate. A-i intelege pe ceilalti este un fel de “super-putere” care te ajuta sa ai alaturi oameni care ti se potrivesc, te fereste de anumite dezamagiri si de ce sa…

Call Now Button